Economia Republicii Populare Chineze

Economia Republicii Populare Chineze este a doua economie naţională la nivel mondial (urmându-i Statelor Unite ale Americii şi fiind urmată de Japonia). Totodată, aceasta este economia majoră cu cea mai rapidă creştere, cu o medie a procentului de creştere de 10% pe parcursul ultimilor 30 de ani.

Dezvoltarea economică în China are loc sub conducerea Partidului Comunist Chinez în baza planurilor cincinale. În urma tempourilor de creştere ecomonică rapidă, guvernul a hotărât să menţină creşterea în jurul a 8-9 % pe an. Cu ajutorul investiţiilor externe, din care aproximativ 80% sunt investiţiile chinezilor cu trai permanent peste hotare, conform planurilor PCC în 2010 economia Chinei ar trebui să întreacă economia SUA.

În primele etape creştererea economică s-a datorat agriculturii, care a fost scutită de multe limitări impuse în epoca Mao. Partidul încuraja producţia, manufactura la scară largă. Astfel în ţară au apărut numeroase manufacturi, care creau un deficit de resurse datorită utilizării iraţionale. Intreprinderile de stat rămâneau adesea falimentare. Ca să facă faţă schimbărilor de structură, guvernul reformează sistemul educaţional, trimite studenţii peste hotare, în special Japonia şi SUA, favorizează importul de tehnologii. Are loc dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, telecomunicaţiilor, biotehnologiilor, sectorului medical. În districtul Haidian, la nord de Beijing a fost creată Silicon Valley chineză. Dezvoltarea economică are şi efecte secundare, în zonele rurale, nivelul şomajului depăşeşte de 2 ori indicii oficiali de 4,6 %. Neoficial, China favorizează emigraţia.

China este al doilea mare exportator mondial, livrând în anul 2008 bunuri în valoare de 1.430 miliarde dolari, faţă de Germania care a livrat bunuri în valoare de 1.470 miliarde dolari.^{[1] - wiki}