Manifestul KMKZ
În țara care a inventat sloganul „Liberté, égalité, fraternité“ pentru brandul Civilizație, un post de televiziune consacrat i-a numit pe români, ca nație, „cerșetori“, în aplauzele audienței din studio. În aceeași țară, care a pus bazele Declarației Drepturilor Omului, un alt post de televiziune i-a numit săptămîna trecută pe români, in corpore, „păduchioși“ și „hoți“. Ce ne deranjează pe noi cel mai tare la afirmațiile astea nu e faptul că Franța a alunecat ușor, la nivel de mentalitate publică, cu două sute de ani în urmă, ci că Franța își ia în rîs propriile valori. Niște „păduchioși“ și niște „hoți“ de-ai lor au făcut ca Franța să aibă azi niște simboluri naționale consacrate în toată lumea. Ba chiar și un cerșetor celebru.
Ce datorează franța unor hoți de pe vremuri
Muzeul Luvru este de asemenea un simbol al franței, da? Și are o latură de egiptologie unică în lume. Aici sînt adunate piese de mii de ani, furate de Napoleon din Egipt, el fiind un vizionar și gîndindu-se la milioanele de viitori turiști ce vor invada franța, curioși care vor sta la coadă să vadă ce a dat el cu jula pe vremuri. Ce o fi mai rău, că lîngă Luvru cerșesc niște bieți anonimi români sau că în interior Luvrul adăpostește cu mare fală o hoție internațională, comisă de un conducător francez cunoscut? Luvrul cu aripa de egiptologie este doar unul din multiplele muzee franțuzești care expun furăciuni (chestiunea se practică, bineînțeles, și la alte popoare care acum turbează că i-au asaltat „hoții de români“). Cu alte cuvinte, pe undeva, furatul este mîndria franței. Diferența dintre un român – mulți poate vreți să citiți „țigan“ – care înșală la alba-neagra în Place Pigalle și reperele turistice ale franței este că la primul hoția e palmată, în timp ce în cazul celălalt ea este dezvăluită fără jenă în bătaia blițurilor.
Care este cel mai penibil cerșetor al franței
În mod straniu, deși „românii sînt cerșetorii Parisului“, cum îi plăcea postului de televiziune france 2 să sugereze anul trecut, cel mai jenant cerșetor din Paris este un francez. Iar de cerșit, a venit, culmea, în România să cerșească. Poate vă amintiți cum în 2008 președintele franței, Nikolas Sarkozy, în timpul unei vizite oficiale, în văzul televiziunilor, a semnat un acord internațional cu un stilou pus la dispoziție de protocolul de la Cotroceni, l-a privit cu poftă, l-a așezat pe pupitru, apoi s-a răzgîndit și i l-a cerșit lui Traian Băsescu („puis-je le garder?“ – „pot să-l păstrez?“) și l-a băgat în buzunar. Ce poate fi mai penibil? N-avea bani Sarkozy să-și ia un stilou? Un președinte al franței să cerșească un stilou de la președintele României?…
CITITI ARTICOLUL COMPLET: Kamikaze online
